Arborele de oras | Catalin-Mihai Stefan

De acolo, din adanc, isi invarte limbileNu stiu cum se face ca acel ceas de masa cu mecanism zgomotos,pus de bunica Slabuta in chiuveta din baie sa poata dormi,a ramas ani de zile-n acelasi loc, fiecare gest al ei devenea lege,si apa s-a turnat peste el pana ce s-a scufundatintr-o cada imensa care-l distorsionaintr-o pendula captusita cu scoarta de copac.De acolo, din adanc, isi invarte limbile,isi ridica pasarea pe acoperisul padurii mecanicesi face vartejuri in sus si-n jos,ma arunca la suprafata si ma scufunda cand si cum vrea.Asa a inceput totul.