Magazine partenere
| Magazin | Nume produs | Preț | Transport | Stoc | Acțiune |
|---|---|---|---|---|---|
![]() biovicta.roSKU: 53422740373841 | Unt Ghee BIO, 240g | 49.80 RON | Gratuit | Nu |
{"@context": "https://schema.org/", "@type": "FAQPage", "mainEntity": [{"@type": "Question", "name": "Cât ghee pun în locul untului într-o rețetă?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Ceva mai puțin decât untul. În untul obișnuit, grăsimea are în jur de 80-82%, iar cea mai mare parte din rest este apă. Ghee-ul este aproape numai grăsime. Socoteala e simplă, la 100 g de unt cerute de rețetă pui aproximativ 80-82 g de ghee. Fără apa din unt, un aluat care se fărâmițează poate cere puțin lichid în plus. La tigaie nu e nevoie de calcule, pui cât să acoperi fundul vasului. După măsurile bazei de date USDA, o lingură de ghee cântărește în jur de 12,8 g, iar borcanul de 240 g are în jur de 18 linguri."}}, {"@type": "Question", "name": "De ce se întărește sau granulează ghee-ul în borcan?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Pentru că este grăsime din lapte, iar consistența ei urmează temperatura. Codex Alimentarius descrie textura grăsimilor din lapte, inclusiv a ghee-ului, de la granule fine până la lichid, după cât de cald e, și o trece printre caracteristicile acceptate. O analiză termică publicată în 2020 a arătat că ghee-ul are nu unul, ci mai multe puncte de topire. Iarna, în cămară, poate fi tare sau cu granule, iar vara se înmoaie. Granulele nu arată că s-a stricat. Râncezeala se recunoaște după mirosul neplăcut, culoarea albită și gustul acru."}}, {"@type": "Question", "name": "Prin ce diferă ghee-ul de untul clarifiat?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Prin timpul petrecut pe foc, nu prin materia primă. Amândouă sunt grăsimea untului, aproape fără apă și fără particulele din lapte. Untul clarifiat simplu se ia de pe foc imediat ce s-a limpezit, de aceea are un gust mai neutru. Ghee-ul mai rămâne puțin pe aragaz, până când particulele de pe fundul vasului devin aurii, și de aici vine gustul de unt copt. Standardul Codex pune ghee-ul în familia grăsimilor din lapte, cere pentru el cel puțin 99,6% grăsime din lapte și îl recunoaște după aromă și structură. Legislația europeană nu definește niciunul dintre ele."}}, {"@type": "Question", "name": "Ghee-ul mai are lactoză? Îl poate mânca cine are alergie la lapte?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Ghee-ul este un produs din lapte și conține lapte, alergen cu declarare obligatorie în Uniunea Europeană, fără excepție pentru untul clarifiat. Se află și pe lista alimentelor de evitat din ghidul World Allergy Organization pentru alergia la laptele de vacă, apărut în 2024. Cine are alergie la proteinele din lapte nu îl folosește. Despre lactoză, un studiu britanic din 2015 a găsit în cinci probe de ghee între nedetectabil și 2,9 mg la 100 g, față de 685-688 mg la 100 g în unt, iar o analiză din 2022 a găsit urme de proteine din lapte. Pentru intoleranța la lactoză, întreabă medicul, iar pentru alergie, medicul alergolog."}}, {"@type": "Question", "name": "Ghee sau ulei de cocos, pe care îl alegi la gătit?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Depinde de gustul pe care îl vrei și de ce mănânci. Ghee-ul dă mâncării gust de unt copt, iar uleiul de cocos extravirgin are aromă de cocos, care se simte în mâncare. Dacă nu consumi lapte sau gătești vegan, alegerea e uleiul de cocos, fiindcă e vegetal. Ghee-ul conține lapte. Amândouă se folosesc la tigaie și la cuptor, în locul untului sau al uleiului obișnuit. Oricare ar fi grăsimea, tigaia nu se lasă pe foc până fumegă, iar ce a rămas după prăjit nu se mai folosește. Amândouă sunt grăsimi aproape pure, de aceea pune-le cu măsură."}}, {"@type": "Question", "name": "Cum păstrez borcanul de ghee după ce l-am deschis?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Pe eticheta din fotografia produsului scrie că borcanul se păstrează la loc uscat, ferit de razele soarelui, iar data este tipărită pe borcan. După deschidere, scoate ghee-ul numai cu o lingură curată și uscată și pune capacul la loc imediat. Apa și firimiturile ajunse în borcan îi scurtează viața. Nu încălzi tot borcanul ca să scoți o lingură, topește doar cât îți trebuie, într-un vas mic. Ca orice grăsime, ghee-ul râncezește în timp, iar atunci miroase neplăcut, se albește și capătă gust acru. În acel moment nu se mai folosește."}}, {"@type": "Question", "name": "Ce aleg când borcanul de 240 g nu e pe stoc?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Unt ghee BIO există și în borcanul de 270 g, pe care îl găsești în colecția de uleiuri, unt și oțet sau prin butonul afișat pe această pagină atunci când borcanul de 240 g lipsește. Borcanul de 270 g are eticheta lui, cu propriile mențiuni și condiții de păstrare. Socotind lingura la aproximativ 12,8 g, borcanul mai mare are în jur de 21 de linguri, față de circa 18 la cel de 240 g. În bucătărie se folosesc la fel, la sotat, prăjit, copt și pentru mirodenii călite, iar înainte de cumpărare merită citită și pagina borcanului de 270 g."}}, {"@type": "Question", "name": "Pot face ghee acasă din unt obișnuit?", "acceptedAnswer": {"@type": "Answer", "text": "Poți, cu puțină răbdare și cu un vas lat din inox. Documentul de siguranță alimentară din Columbia Britanică pornește de la unt nesărat, pe care îl topești și îl încălzești treptat, amestecând mereu. După ce iese aproape toată apa, temperatura rămâne pe la 103 °C, ca particulele din lapte să nu se ardă, iar la sfârșit urcă la 105-118 °C, pentru aroma caracteristică. Strecori prin tifon și obții aproximativ 80-82 g de ghee din fiecare 100 g de unt, minus ce rămâne în tifon. Același document, scris pentru bucătăriile restaurantelor, dă pentru ghee-ul făcut acolo 3 luni la temperatura camerei și un an la frigider, în recipient închis ermetic, ferit de soare."}}]} {"@context": "https://schema.org/", "@type": "BreadcrumbList", "itemListElement": [{"@type": "ListItem", "position": 1, "name": "Acasă", "item": "https://biovicta.ro/"}, {"@type": "ListItem", "position": 2, "name": "Uleiuri, unt și oțet", "item": "https://biovicta.ro/collections/uleiuri-unt-otet"}, {"@type": "ListItem", "position": 3, "name": "Unt Ghee BIO, 240g"}]} Ce este untul ghee BIO și prin ce diferă de untul clarifiat Untul ghee BIO din borcanul de 240 g este unt clarifiat din agricultură ecologică, cu un singur ingredient. Este cunoscut pentru gustul de unt copt și pentru că suportă tigaia fierbinte mai bine decât untul obișnuit. Ghee-ul se face din unt ținut pe foc până i se evaporă aproape toată apa. Particulele din lapte coboară pe fundul vasului și rămân în urmă la strecurare. Ce ajunge în borcan este grăsimea untului, aurie și limpede atunci când e caldă, opacă la temperatura camerei, moale sau tare după cât de cald e în încăpere. Pe borcan scrie „Unt Ghee Eco”, iar dedesubt, „Bio”. Codex Alimentarius, colecția de standarde alimentare a FAO și a Organizației Mondiale a Sănătății, cere pentru ghee cel puțin 99,6% grăsime din lapte (standardul CXS 280-1973). Untul are mult mai puțină. Legislația europeană îi fixează untului între 80% și mai puțin de 90% grăsime din lapte, cel mult 16% apă și cel mult 2% substanță uscată negrasă din lapte (Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, anexa VII), o definiție scrisă pentru grăsimile tartinabile. Pentru ghee și pentru untul clarifiat, legislația europeană nu are o definiție proprie, iar „unt ghee” este un nume din comerț. Ghee sau unt clarifiat simplu Cele două sunt rude apropiate. Codex pune ghee-ul în aceeași familie ca restul grăsimilor din lapte și îl scoate în evidență prin aroma și prin structura lui. Materia primă e aceeași, diferența se face pe aragaz. Untul clarifiat simplu se ia de pe foc când apa s-a dus și grăsimea s-a limpezit, așa că rămâne cu un gust mai neutru. La ghee, particulele din lapte mai stau puțin în vas, până capătă o culoare aurie. Un document de siguranță alimentară al Ministerului Sănătății din Columbia Britanică, în Canada, descrie această încălzire de la final, între 105 și 118 °C, drept pasul din care vine aroma caracteristică. Același document spune că ghee-ul aduce mâncării o aromă de nucă. Numele de ghee apare și în expresia „ghee vegetal”, adică vanaspati. Acela este alt produs, o grăsime făcută din uleiuri vegetale prin hidrogenare, fracționare, interesterificare sau amestec. Borcanul de față conține unt clarifiat, deci grăsime din lapte. Pe eticheta din fotografia produsului apar sigla europeană pentru agricultura ecologică, codul organismului de control RO-ECO-008 și mențiunea „Agricultura UE”. Potrivit Regulamentului (UE) 2018/848, mențiunea arată că materia primă agricolă a fost cultivată în Uniunea Europeană. Regulile ecologice cer, între altele, hrană ecologică sau în conversie pentru animale și interzic organismele modificate genetic în furaje. Pentru ce este cunoscut untul ghee Untul ghee are o reputație venită mai ales din bucătărie, la care s-au adăugat câteva idei care circulă fără acoperire. Mai jos sunt lucrurile pentru care este cunoscut, fiecare alături de dovada și de limita lui. Gustul de unt copt. Untul ghee este cunoscut pentru gustul de unt copt, cu note de nucă, care se formează când, după ce apa s-a evaporat, particulele din lapte mai stau puțin pe foc și se auresc. Documentul canadian amintit mai sus pomenește și el aroma de nucă. Limita ține tot de foc. Arse, particulele dau gust amar, iar intensitatea diferă de la un lot la altul. Focul iute. Untul ghee este cunoscut pentru că suportă focul iute mai bine decât untul obișnuit, fiindcă a pierdut aproape toată apa și particulele din lapte, care se ard primele. Pe internet circulă și cifre pentru punctul de fum. Măsurătorile publicate sunt însă rare și făcute cu mijloace simple, de aceea nu dăm o cifră. Una dintre ele, din 2018, a urmărit în Pakistan ghee de bivoliță încălzit treaptă cu treaptă într-o tigaie. În Iran, în 2022, un ghee tradițional, care avea valori mari de degradare încă dinainte de foc, a trecut de limite la încălzire. În același studiu, niciuna dintre grăsimile testate nu a mai putut fi folosită a doua oară la prăjit. Tigaia nu se lasă pe foc până fumegă. Păstrarea în cămară. Untul ghee este cunoscut pentru că se păstrează în cămară, fiindcă aproape nu mai are apă. Asta nu îl face veșnic, râncezește ca orice grăsime. Atunci miroase neplăcut, se albește și capătă gust acru, după descrierea aceluiași document canadian. De aceea se ia cu o lingură curată și uscată, iar borcanul se ține închis, ferit de soare. Lactoza. Untul ghee este cunoscut ca un unt rămas aproape fără partea negrasă a laptelui, cea care aduce lactoza și proteinele. Câteva analize publicate, făcute pe alte produse decât acesta, au găsit lactoză în cantități foarte mici sau sub pragul de detecție, plus urme de proteine din lapte. Într-un studiu britanic din 2015 (Portnoi și MacDonald), cinci probe de ghee au avut între nedetectabil și 2,9 mg de lactoză la 100 g, față de 685-688 mg la 100 g în două probe de unt. Într-o analiză din 2022, un ghee de bivoliță făcut în laborator, în Bangladesh, mai avea aminoacizi din proteine, în jur de 0,5 g la 100 g, cam jumătate cât untul. Limita este că mențiunile despre absența lactozei nu au reguli armonizate în Uniunea Europeană, iar laptele rămâne alergen cu declarare obligatorie, fără excepție pentru untul clarifiat (Regulamentul (UE) nr. 1169/2011, anexa II). Ghidul publicat în 2024 de World Allergy Organization pentru alergia la laptele de vacă trece ghee-ul printre alimentele de evitat. Produsul conține lapte. Bucătăria indiană. Untul ghee este cunoscut ca grăsimea de zi cu zi a bucătăriei indiene. Acolo intră în curry și în dal și se pune peste orez sau pe lipii. Apare des și în textele vechi ale medicinei tradiționale indiene. O trecere în revistă din 2024 numără 774 de mențiuni în 11 texte ayurvedice, legate de beneficii terapeutice, și notează că literatura științifică modernă are puține studii despre ghee. Asta ține de istoria lui și nu dovedește vreun efect. Vitaminele. Untul ghee este cunoscut ca grăsime din lapte aproape pură, cu aceiași acizi grași ca untul. Pe internet circulă liste de vitamine cu valori precise. Baza de date a Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA) nu are valori măsurate pentru vitaminele D și K2 la grăsimea de unt anhidră, iar vitamina A este acolo calculată, nu analizată. De aceea nu facem mențiuni despre vitamine și nu îi atribuim efecte asupra sănătății. Locul lui lângă unt. Untul ghee este cunoscut ca o variantă de gătit a untului, aceeași grăsime, aproape fără apă și fără particulele din lapte, cu gust mai intens. Pentru că este aproape numai grăsime, cea mai mare parte saturată, nu îl prezentăm ca pe o alegere mai bună pentru sănătate față de unt, ci ca pe o grăsime de folosit cu măsură. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) recomandă ca aportul de grăsimi saturate să fie cât mai mic posibil, într-o dietă echilibrată. Registrul european al mențiunilor de sănătate nu conține nicio mențiune autorizată pentru ghee, unt, grăsime din lapte sau acid butiric. Untul ghee este un aliment, iar lucrurile de mai sus nu sunt promisiuni despre borcanul de față. Mai multe despre untul ghee, cu sursele, găsești în ghidul nostru despre untul ghee. Caracteristici produs Unt ghee BIO, numit pe etichetă „Unt Ghee Eco”, cu mențiunea „Bio”. Un singur ingredient, unt clarifiat din agricultură ecologică, după lista de pe eticheta din fotografia produsului. Certificat ecologic, cu sigla europeană pe etichetă, alături de codul RO-ECO-008 al organismului de control și de mențiunea „Agricultura UE”. Conține lapte. Potrivit etichetei, produsul a fost ambalat într-o unitate în care se mai ambalează alune și alte nuci, produse cu gluten, soia și susan. Păstrare, după etichetă, la loc uscat, ferit de razele soarelui. Data este tipărită pe borcan. Borcan de sticlă de 240 g. Dacă borcanul de 240 g nu e pe stoc, găsești unt ghee BIO și în borcanul de 270 g. Pentru o idee despre compoziție, cifrele de mai jos vin din baza de date a Departamentului Agriculturii al Statelor Unite (USDA FoodData Central), din fișa analizată pentru grăsimea de unt anhidră (FDC 173412) și din fișa untului nesărat (FDC 173430). Ele descriu alimentul în general. Cifrele din baze de date și din studiile citate pe această pagină nu descriu borcanul din magazin. La 100 g, după USDA Grăsime de unt anhidră Unt nesărat Grăsimi 99,5 g 81,1 g Apă 0,24 g 16,2 g Proteine 0,28 g 0,85 g Colesterol 256 mg 215 mg În fișa grăsimii de unt anhidre, din cele 99,5 g de grăsimi, 61,9 g sunt acizi grași saturați, 28,7 g mononesaturați și 3,69 g polinesaturați. Valoarea pentru proteine vine dintr-o singură probă, din 1976, iar cea pentru colesterol din 19 probe. La aceeași greutate, grăsimea de unt anhidră are cu aproximativ 23% mai multă grăsime și cu aproximativ 19% mai mult colesterol decât untul nesărat, fiindcă îi lipsește aproape toată apa. Ca porție orientativă, USDA socotește lingura de grăsime de unt anhidră la 12,8 g. O asemenea lingură înseamnă aproximativ 115 kcal, calculate cu factorul european de 9 kcal pentru un gram de grăsime, și în jur de 7,9 g de grăsimi saturate. Borcanul de 240 g are, așadar, în jur de 18 linguri. Untul ghee în bucătărie: sotat, prăjit, copt și condimente călite Borcanul mic e pe măsura bucătăriei de zi cu zi. Se deschide des, se golește în ritmul gătitului și nu ocupă loc în frigider. Iată unde se folosește cel mai des ghee-ul. La tigaie Pentru ouă ochiuri, omletă, clătite sau legume sotate, ghee-ul ține locul untului fără două neplăceri ale acestuia. Aproape nu are apă, așa că nu sfârâie și nu stropește când se topește, iar fără particulele din lapte nu lasă pe fundul tigăii acele puncte maronii care se ard primele. Pune puțin ghee în tigaia caldă, lasă-l să devină lichid și adaugă mâncarea. Dovleceii, ciupercile, ardeii sau varza capătă gust de unt copt. Pentru prăjit, folosește doar cât îți trebuie pentru o tură, fiindcă ce rămâne în tigaie după prăjit nu se mai pune deoparte. Condimente călite în ghee În bucătăria indiană, multe mâncăruri pornesc cu o lingură de ghee încins în care se aruncă semințe de chimen, apoi turmeric, ghimbir ras sau semințe de muștar. Mirodeniile își lasă repede aroma în grăsime, iar după ele vin ceapa, roșiile, legumele sau leguminoasele. Același gest se face și la final. Câteva semințe prăjite în ghee, turnate fierbinți peste o supă groasă de linte roșie, schimbă gustul întregii oale. Ține focul mediu, fiindcă semințele trec repede de la aromate la arse. La cuptor și în aluaturi Cartofii tăiați felii, morcovii sau conopida se amestecă înainte de copt cu ghee topit, sare și ierburi uscate, apoi se întind pe tavă. În aluaturile fragede și în biscuiți, ghee-ul ține locul untului. Atenție la cantitate. În untul obișnuit, grăsimea înseamnă în jur de 80-82%, iar aproape tot ce rămâne e apă. Ghee-ul aproape nu mai are apă. Dacă rețeta cere 100 g de unt, cântărește aproximativ 80-82 g de ghee. Fără apa din unt, un aluat făcut cu ghee poate cere puțin lichid în plus. De ce se întărește și granulează Ghee-ul din borcan nu arată la fel tot anul. Iarna, în cămară, poate fi tare și granulat, iar vara se înmoaie și se poate topi pe margini. Standardul Codex pentru grăsimile din lapte trece textura lor, de la granule fine până la lichid, după temperatură, printre caracteristicile acceptate ale produsului. Un studiu din 2020, cu analiză termică, a găsit la ghee mai multe puncte de topire, nu unul singur. Granulele nu înseamnă că s-a stricat. Dacă îl vrei moale, ține-l câteva minute într-o încăpere caldă sau încălzește doar lingura de care ai nevoie, într-un vas mic, nu borcanul întreg. Ghee făcut acasă Dacă vrei să vezi de unde vine gustul, fă o dată ghee în casă. Documentul canadian de siguranță alimentară descrie pașii astfel. Untul nesărat se topește într-un vas lat din inox și se încălzește treptat, sub amestecare continuă, ca spuma să rămână sub control. Când apa s-a evaporat aproape toată, temperatura se ține pe la 103 °C, ca particulele din lapte să nu se ardă și să nu dea gust amar. La final se urcă la 105-118 °C, pentru aroma caracteristică. Particulele se depun pe fund, ghee-ul se lasă puțin la răcit și se strecoară prin tifon sau prin prosop de hârtie. Randamentul e de aproximativ 80-82 g de ghee la fiecare 100 g de unt, iar ceva se mai pierde la strecurare. Același document, scris pentru bucătăriile restaurantelor, dă pentru ghee-ul făcut acolo 3 luni la temperatura camerei și un an la frigider. Dacă nu consumi lapte, alternativa vegetală pentru tigaie și cuptor este uleiul de cocos extravirgin, cu aromă de cocos în loc de gust de unt. Alte grăsimi de gătit găsești în colecția de uleiuri, unt și oțet. Pentru cine este potrivit untul ghee Untul ghee BIO în borcan de 240 g este potrivit pentru cine gătește în fiecare zi și vrea gustul untului la tigaie și la cuptor, fără punctele arse pe care le lasă untul obișnuit. Îl folosesc mai ales: cei care fac des ouă, legume sotate, clătite sau cartofi la cuptor; cei care gătesc rețete indiene, cu mirodenii călite în grăsime și dal; cei care vor să încerce ghee-ul într-un borcan mic, de aproximativ 18 linguri, înainte de unul mai mare; cei care preferă o grăsime de gătit dintr-un singur ingredient, certificată ecologic. Veganii nu îl pot folosi, fiindcă este un produs de origine animală. Nu este nici pentru persoanele alergice la proteinele din lapte. Pentru alergia la lapte, întreabă medicul alergolog, iar pentru intoleranța la lactoză, întreabă medicul. Fiind aproape numai grăsime, untul ghee aduce multe calorii într-o lingură, de aceea pune-l cu măsură. Un borcan deschis rezistă mai bine dacă intră în el numai lingura curată și uscată și dacă stă închis. Dacă în borcan ajung picături de apă sau firimituri, ghee-ul se strică mai repede. Untul ghee BIO este un aliment de bucătărie.






